Fotografii

Semn de amintire – 10 Maiu 1929 – sus la Cetățuie!

Plutonul II – Grăniceri – HOTIN

Având încorporați soldați din Moșna

Corul Căminului Cultural “Propășirea” din Moșna, jud. Fălciu, condus de Pr. Vasile Profir, ocupând locul 2, pe țară, la Festivalul Restaurației, de la București, din 8 iunie 1938

În zi de sărbătoare – în curtea Bisericii “Sf. Voievozi” din Moșna, jud Fălciu

Poză facută în perioada interbelică

“O fotografie a lui Ignat Neculai și a familiei sale din Moșna, județul Falciu. Acesta este fotografiat împreună cu soția sa și patru copii, unul dintre care este îmbrăcat în haine regionale (traditionale). Numele lui Ignat este scris pe marginea fotografiei.”

Fotografia unor soldați, respectiv Sergentul Gheorghe Sorin, Căpitanul Costache Jugnaru și Costache Pițu, din Batalionul I, Regimentul 25, Compania a 4 a, staționată în Moșna. Numele acestora sunt, de asemenea, scrise pe marginea fotografiei.

Atat fotografia lui Ignat Neculai, cat si cea a soldatilor au fost facute de Ștefan Neculai, impotriva caruia au fost folosite in procesul intentat. Neculai avea 28 de ani, era căsătorit și avea doi copii, fiind originar din Cuza Vodă, județul Ialomița, dar locuia în orașul Vaslui. Acesta își câștiga existența ca fotograf, dar nu obținuse autorizația necesară pentru a deține un aparat de fotografiat. Faptul că a fotografiat acești soldați îl făcea, de asemenea, suspect în viziunea autorităților. Fotografiile menționate au fost făcute între decembrie 1939 și februarie 1940. Neculai a fost reținut in satul Moșna și a fost dus la tribunal. Bazându-ne pe documentele din dosarul acestuia nu este evident în ce mod s-a finalizat cazul.

Declarația acordată poliției de către Neculai, precum și declarațile martorilor, sunt atașate la dosar. Printre acestea se găsește și declarația unui croitor evreu al regimentului, pe nume Sami Segal, la al cărui atelier Neculai a stat în gazdă pentru câteva zile. Șansele nu erau de partea lui Neculai. Acesta era considerat un intrus ce avea legături cu străinii, prin urmare putea fi periculos pentru securitatea statului. Asocierea sa cu un croitor evreu într-o perioadă în care sentimentele antisemite erau puternice l-au făcut și mai suspect în ochii autorităților statului.

Fotografiile provin de la ANIC, DGP inv. 2349, 40/1930. Dosarul conține rapoarte ale poliției, corespondența dintre comandanții locali de jandarmerie și Divizia Generală de Poliție din București.

Soldați răniți pe front – tratați în dispensarul de la Moșna

Sergent Popa I. Constantin și Medalia „Virtutea Militară”

În 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a bătut două medalii, “Virtutea Militară” și “Devotament și Curagiu”. După cum o arată și numele, prima era destinată militarilor; cea de-a doua, creată după însemnatele inundații din primăvara acelui an, urma să răsplătească faptele celor care, cu riscul propriei vieți, au salvat oameni și bunuri în timpul unor catastrofe naturale. Deoarece aceste două medalii nu au fost instituite legal nici nu au putut fi conferite oficial.

Venit dintr-o țară cu puternice tradiții în domeniul decorațiilor, Carol I al României, deși constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincții, prin tratative diplomatice, a reușit ca Marele Vizir să accepte ca domnitorul să poată institui decorații minore și, ca urmare, în 1872, se instituie Medalia “Virtutea Militară” (decr. nr. 987) și Semnul Onorific pentru XVIII și XXV de ani petrecuți în armată (decr.1057).

Medalia “Virtutea Militară” este o reluare a distincției create de Cuza; ea avea două clase (“de aur” și “de argint”), clasa a II-a acordându-se și sergenților reangajați, pentru 12 ani de serviciu.

Poze lăsate din generație în generație în familia Dima – Ion Dima (HULUB) – și păstrate cu multă sfințenie pentru generațiile ce vin și le duc numele în continuare.

( Cele mai vechi poze datează de prin 1890, până în anii ’60 ai sec. XX)

Moment din viața satului – la nuntă – în perioada interbelică

Momente din viața satului – la nuntă – în perioada postbelică

(Poze păstrate, puse la dispoziție și încredintate spre păstrare, în continuare, de dl. Ion Bîrsan (Arșire) )

Corul Căminului Cultural – Moșna, participând la diverse festivaluri și evenimente în perioada postbelică, anii ’70 – ’80