CAPACLIA

Capaclia – prima mențiune documentară în anul 1783 (deși batrânii spun că satul, cu numele Poiana-Razeși, există încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare la 1470), cert e ca timp de trei veacuri pe aceste meleaguri au hălăduit triburi încărdâșite de tătari și otomani.

În timpul recesământului din 1835 mazilul Constantin Tamersan prezentase acte de proprietate în Capaclia- Razeși înca din 1793. E știut că la inceputul secolului al XIX-lea, după ce turanicii au fost izgoniți din Bugeac, pe vetrele străvechi moldovenești au venit românii de peste Prut, dar au fost aduși aici de către Imperiul țarist, de asemenea bulgari și găgăuzi din Balcani.

În 1803 Capaclia-Razeși număra 32 de case și bordeie. Erau construite de românii trecuți aici cu traiul din Idrici, ținutul Falciu.

Între anii 1812-1821 îl aflăm moșier în Capaclia-Razeși pe Vasile Rosset, care stăpânea 2000 falci de pământ. Satul avea 37 de țarani liberi, un preot și 3 burlaci. În 1835 moșia trecuse în posesia boierului Petrache Rosset, țaranii liberi alcătuiau o comunitate din 206 oameni, clerul în frunte cu preotul Vasile Erhan era compus din 7 barbati și 7 femei.